Archive for martie 2012
Dor de mama
Privind în trecut îmi dau seama că altfel mi-am iubit mama când eram copil.
Mi-o aduc aminte la prima serbare de la școală și nu atât chipul ei, cât rochia-i maro și mândria de pe față.
Mi-o amintesc iarna când veneam de la sa
nie… îmi întindeam picioarele pe sobă, iar mîinile în sânul mamei… mi-amintesc nu atât chipul ei, cât mirosul de cartofi sau de zeamă cu care ne aștepta.
Mi-o amintesc pe mama cum mă purta prin spitale când prindeam vreo migrenă… țin minte nu atât chipul ei, cât faptul că eram deja cât ea de mare, dar tot mergea peste tot cu mine.
Mi-o amintesc pe mama când venea de la muncă… și nu atât chipul ei obosit, cât geanta care era plină mereu cu ceva bun, care-ți provoca instantaneu foame.
Mi-o aduc aminte când mi-a cumpărat primul inel… și nu atât chipul mamei, cât mîinile ei muncite și tremurânde de emoție.
Mama a fost mereu prezentă în viața mea.
Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ceea ce n-am, dar că o am pe mama.
Și azi mi-i dor de mama.
Și uneori mă gândesc că timpul nu va mai avea răbdare…
Și regret fiecare clipă care trece și nu o pot împărți cu ea.
Read Full Post | Make a Comment ( 3 so far )Reverie
Simt câteodată că ceva îmi lipsește…simt nemulțumire.
Trezire matinală, cafea amară, oboseală, foi albe, pix și uneori plictiseală…cu asta ies echipată în fiecare zi din cameră. Dar ziua în întregime e fiecare diferită. Oameni noi, activitate nouă, mereu alte experiențe. Seara mă așteaptă chipuri dragi dincolo de ecran, recital de poezie de grădiniță, noutăți de acasă și glume cu fetele mele. Și totuși ceva nu e… Fiind mică, visam mereu că-mi voi construi o casă pe muchie de deal și-mi voi face o grădină plină cu flori: trandafiri albi, lalele albe, romanițe, bujori, multe flori de câmp. Poate asta îmi lipsește…
Acum de pe fereastra din cămin se vede un bloc înalt. Simt că mă izolează de lume, dar oricum îmi place, parcă m-ar proteja de lumea rea de afară. Uitându-mă la acea clădire sinistră, îmi amintesc tot mai des de grădina mea, de scranciobul meu din copilarie, de orele îndelungate de joacă. Iar toate activitățile pe care fac acum… nu-mi mai plac câteodată.Parcă aș vrea să fiu din nou copil, să simt mirosul de năzdrăvănii și nebunie de copil. Mai vreau să alerg dintr-un picior pe altul poteca ce duce spre poiana cu ciuperci, să mai simt durerea după nenumăratele căzături pe jos, căci după ce cădeam, după un lung plâns de copil neastâmpărat, ma copleșea un râs molipsitor de toată frumusețea….Atunci poate îmi lipsește viața mea de copil?
Dar poate altceva? Poate… dragoste…poate odihnă. Mi-i dor de o seară de vară, de plimbarea printre stele la braț cu un om drag și șoapte de iubire.Poveste de iubire și sclipici de fericire.Cred că asta ar lipsi acum…
Păcat că prea repede creștem. Fiind copil parcă reușeai să le faci pe toate mai rapid și mai cu forță. Acum părinții ți-i vezi mai rar, frații îi auzi doar prin telefon, bunicii îi vezi doar în fotografii, un simplu ,,mulțumesc” uiți să-l spui,un banal ,,te rog frumos” uiți că există, iar ,,te iubesc” ești prea mândru să spui. Ziua se începe cu nimic și se sfârșește cu încă mai puțin.
Încearcă să te trezești dimineața și să zîmbești vremii mohorâte de afară, să saluți persoana care e supărată pe tine și acordă-i mai multă atenție; zii prietenei, mamei, profesoarei tale cât de frumoasă e azi. Te vei simți și tu mai bine și cel de lângă tine. Asta lipsea- dragostea și bunătatea. Fii mai bun și iubește mai mult!
Read Full Post | Make a Comment ( None so far )Bucură-te că eşti femeie
Lumea e plină de femei frumoase, femei deştepte, dar fiecare femeie e unică în felul său.
Bucură-te că eşti femeie, căci azi e ziua ta! 🙂
Ţie ţi se spune că eşti cea mai frumoasă, tu eşti cea care luminezi viaţa bărbaţilor şi tot tu o faci mai nesuferită, dar lor asta le place.
Cu caracterul tău nesuferit te faci mereu iubită de toată lumea.
Pe cât de complicată şi impreviziblă eşti, pe atât devii mai atrăgătoare, fiind în stare de a cuceri dintr-o singură privire. Mereu atenţia celorlaţi e concentrată asupra ta, căci tu doar reprezinţi sexul frumos.
Te-ai gânditi vreodată că doar femeii îi este dedicată o zi în an?! Pentru o zi planeta s-a oprit doar pentru tine,Femeie.Să ştii că asta înseamnă mult.
Bărbatul e cel care conduce lumea, iar femeia este motorul şi partea frumoasă a vieţii.
Bucură-te că eşti femeie: doar tu ştii cum să le faci pe toate mai bine: ştii să plângi, să râzi, să te veseleşti, să iubeşti cum nimeni nu poate, eşti curajoasă în a le lua pe toate de la capăt, tu dai viaţă, poţi să fii singură, să fii senzuală, inocentă, delicată, ştii să faci faţă la toate problemele, ţinând capul mereu sus.
Cine dacă nu femeia plânge la filmul ,,Titanic” chiar dacă îl privește a 10-a oară?! Cine dacă nu femeia are grijă ca bărbatul și copiii săi să iasă mereu din casă curați și sătui?!
Azi e ziua noastră și trebuie să ne veselim și să ne răsfățăm doar așa cum știm noi.Să aveți o zi plină de bucurie, de flori, de sărutări dulci, îmbrățișări călduroase și dorite și o zi insorită și plină de surprize.
P.S:Un ,,La mulți ani” special pentru mămicuța mea iubită și bunicuța mea scumpă și, desigur, pentru fetițele din 59:Rodica și Roxi 😛
Jurnal de zbor (dor) 